CUVINTE PENTRU PĂRERI, CONFESIUNI, SHARE

Episodul1

Despre greşeli gramaticale (şi nu numai)

Scriu de câteva săptămâni (deşi mi-am dorit demult), altfel decât am scris până acum, şi vă mulţumesc tuturor celor care “mă citiţi”, îmi daţi sugestii şi mă corectaţi.

Intrucât nu e un job în sine, scriu când apuc, mai ales când simt. Asta cere tableta, telefonul, laptop-ul, batistă, şerveţel, etc… La adunare şi, cel mai dramatic, după postare, ba nu e un “s”, ba nu e un “l”…. Şi începe goana după soluţii. Se pare că ar trebui să scriu direct în site. Da, bine!… Când voi creşte …blogger!!!

O soluţie voi găsi, căci sunt mare iubitoare a limbii române…şi a altor câteva.

Totuşi, această istorioară – confesiune mi-a amintit de povestirea cuiva, apropo de limba română vorbită corect. Se cade să reîncep, ca de povestire: a fost odată, pe când se potcovea purecele cu noua potcoave de oţel, şi sărea până la cer, şi tot striga că-i prea uşor, o doamnă care a cunoscut un domn, pe care l-a plăcut cu totul şi cu totul…de aur, exact ca merele lui Prâslea cel Voinic.

Într-o zi, scriindu-şi mesaje pentru a decide ora întâlnirii de seară, constată că autocorectorul telefonului o sabotează şi îi tot mănâncă litere, dar mai ales cratima. Doamna se plânge chiar în momentul în care domnul punctează şi el aspectul – presupun că într-un mod elegant, căci doamna nu s-a ofensat, dar asta nu putem şti, căci, aşa cum spuneam, îl plăcea cu totul şi cu totul… de aur, ca merele lui Prâslea cel Voinic.

În aceeaşi zi, seara, după plecarea celorlalţi musafiri, când eroii noştri rămân în sfârşit singuri şi domnul întreabă ceva, nu ştim ce, dar ştim că îl plăcea cu totul şi cu totul… de aur, ca merele lui Prâslea cel Voinic, doamna se aşează fericită în braţele lui pe canapea şi spune: “mi-ar place”…. Imediat rectifică, dar nu suficient de iute, căci domnul, înaintea pecetluirii cu un sărut a buzelor corigente la gramatică, o corectează: ”mi-ar plăcea”…..

Nu, nu ştiu continuarea – ca să vă răspund tuturor celor care mă întrebaţi – la fiecare povestioară ce a mai fost, ce a mai urmat, cine ce a mai zis, etc…. La momente de genul acesta se mută imaginea pe şemineu…

O zi fără cusur, azi şi mereu, vă doresc!